Înainte ca să-l prindă poliția pe băiatul ăla din Caracui care l-a ucis fără milă pe badea Gheorghe și i-a zvântat în bătăi pe baba Ileana și pe moș Radu și moș Iulian, de i-a trimis în spital, l-au găbuit consătenii săi. 

Nu din prima, pentru că tipul a reușit să fugă în satul vecin, imediat cum s-a văzut cu banii lor în buzunar, iar ei o vreme nu au știut unde este. I-a sunat însă doamna Maria, vânzătoarea de la magazinul de pe deal, unde acesta intrase ca să bea ceva. Ea știa ce făcuse. I-o spus domnul Alexandru, a cărui fată era măritată în Caracui și care și-a sunat tatăl de dimineață ca să-i povestească înfricoșată ce a putut face ucigașul acela din Caracui, care nu era la prima ieșire de asta, în trecut, se  mai plânse pe el Cașu și Vrabie, pe care tipul îi cotonogise fără milă, iar pe ultimul îl lăsase fără cunoștință în tindă.

– Doamnă Maria, dă-i de băut până venim noi, a rugat-o Vasile și vânzătoarea i-a dat.

Vasile și alți oameni din Caracui l-au capturat în incinta magazinului din Flutura, și când l-au prins acesta era clei, de nu mai știa nici pe ce lume se află. L-au umflat de la masa la care stătea singur, cu sticla de votcă în mână și l-au dus pe sus în mașină. Sticla au lăsat-o, iar doamna Maria a deșertat-o afară, lângă răzătoare. L-au băgat în portbagaj și au cârnit-o spre Caracui, iar primul lucru pe care l-au făcut când au ajuns în sat, a fost să-l ducă acasă la Vasile și să încerce să-l trezească. Îl voiau treaz și nu beat. El însă era muci și cu el nu te puteai înțelege.

L-au dus în fundul grădinii și l-au frecat pe față cu zăpadă până tipul a început să-și revină.  Se pare că nu știa ce-a făcut. Nu știa că l-a ucis pe badea Gheorghe și că i-a făcut varză pe baba Ileana și pe moșii Radu și Iulian. Îi privea uimiți, de parcă lui însuși nu-i venea să-și creadă urechilor.

– Joacă teatru, unde făcu nea Toader.

– Se pare că și aseară, când l-a ucis pe badea Gheorghe, era făcut bine, încercă să-i ia apărarea nea Ilie.

– Nea Ilie, eu știu că sunteți rude, da dumneata să nu-i iei apărarea. Matosit sau nu, dar el l-a ucis pe badea Gheorghe și noi trebuie să-l pedepsim, puse piciorul în prag Vasile.

– Dar nu-l predăm poliției? nu se lăsă nea Ilie.

– După ce-l pedepsim, îl lămuri Vasile.

– Și cum te gândești să-l pedepsim? îl întrebă nea Ilie înfricoșat.

– Cum? Simplu, îl lămuri Vasile, îl ducem la badea Gheorghe acasă, unde acum mortul este bocit de rude și îl ținem în mijlocul lor, la căpătâiul celui defunct, în mijlocul neamurile lui badea Gheorghe înnebunite de durere.

Așa au și făcut. L-au dus pe ucigaș acasă la badea Gheorghe, în care acesta împlântase un cuțit până la plăsele. L-au dus în casa unde pe un pat era întins cadavrul lui badea Gheorghe și l-au pus să stea la capul omului pe care el l-a ucis și să-l privească neîncetat și asta în timp ce văduva și copiii orfani îl jeleau pe cel omorât, smulgându-și părul din cap și rupându-și hainele de pe el.  Badea Gheorghe era singurul din familie care aducea bani acasă. Lelea Eleonora născuse de câteva luni și își creștea pruncul. Pe care acum îl ținea în brațe. În camera unde oamenii îl plângeau pe badea Gheorghe lelea Eleonora venise cu pruncul ei în brațe și acum plângea și acesta.

Pe ucigașul lui badea Gheorghe l-au ținut treaz toată noaptea. Toată noaptea l-au ținut în camera unde rudele îl plânseră pe cel omorât. În picioare, impunându-l să se uite doar la cel pe care l-a ucis, fără nici un motiv.

A doua zi badea Gheorghe fu înmormântat și Vasile l-a forțat pe ucigaș să meargă în urma sicriului. L-a impus să intre și în cimitir și să stea pe marginea gropii în care fusese lăsat sicriul cu corpul neînsuflețit al lui badea Gheorghe, pe care-l boceau neconsolate rudele sale.

Doar după ce badea Gheorghe fu înmormântat, Vasile a sunat la poliție și l-au predat pe ucigaș.

NOTA AUTORULUI: Acest text este o proză și ar trebui receptat ca atare.

deschide.md